Acelasi scenariu,alt personaj in rolul principal.Alt tu si tot eu.Ma dor toate amintirile cu noi,toate noptile in care adormeam impreuna,toate cuvintele care plang odata cu mine…                                                                                                                                                                                                     Nu-ti cer decar sa ma ierti ca n-am putut sa-ti arat intotdeauna cat te-am iubit si cat te iubesc si acum.                                                                                                                                                                                         Iarta-ma ca poate n-am stiut sa te iubesc cum ai fi vrut pentru ca sigur te-am iubit mai mult decat ai stiut.

Te las in alte maini si alte inimi sa-ti cante minciuni,eu iti voi canta dorul si tot ce n-am putut sa-ti spun..si tine minte puiule..sufletele pereche nu mor niciodata!..

A fost prea mult sentiment sa incapa in cuvinte,sa-nvinga cuvintele mai degraba..cuvinte strigate si planse…e vina mea ca am uitat ca esti ca ei..e vina mea ca am uitat cine sunt.

Ai fost prea mult si niciodata destul…povestea doarme,o trezesc maine si-am s-o plang pe foaie.

Cerul nostru cu doar două stele.Verzi.Cuvinte in miez de noapte.Autocunoaştere.

Verde,inchis in trup si gand.Cuvinte moarte şi pline de pământ.Toate s-au imbracat in verde aprins sub cerul nostru stins.Frica nu-i tovarăş bun de călătorii deci păstrează-ţi calmul şi nu te teme de nimic.Mai ţii minte?Ochii aştia de stea nu mint.Noi ne avem pe noi şi pe ei doi,cred că se inţeleg bine…ar trebui să-i lăsăm la o cafea intr-o zi.Eu o am pe ea,care-mi suflă n ceafă să uit de tot ,să nu cred in nimic şi tu..il ai pe el care te rupe de sensibilitatea ta.

Suntem o poezie,eu sunt ritmul care doarme intre cuvinte ,tu esti un vers bine construit.Stea verde,e aşa uşor să te simt!Cer doar să-mi dai voie.

(aşa cum am promis.)

Unii oameni te iubesc cu trupul,alţii cu inima.Nu ştiu incă de care dintre ei ar

trebui să mă feresc.

îmi tremură nervii in degete si nu-mi dau seama cine căcat scrie cartea mea,mai omule de ce nu te chinui s-o faci altfel ,de ce dracu rasfoiesti aiurea paginile..scrie!atat ai de facut ,e prea greu?

Povestea asta a inceput in răsuflul unei pungi cu vise false si vreau să se termine mai repede ,povestea asta a inceput ca o piesă de teatru cu scenariu prea bun si actori mult prea proşti şi mi-e silă deja de noi,de tine..de mine..mi-e scârbă să mai scriu..să ne mai povestim ce nu trebuie.Cine mai vrea acum să doarmă in rănile trecutului meu,cine mai vrea să-şi rezeme capul pe o pernă cu păcate.Nu vreau ca tu să faci asta,nu mai vreau să mă inţelegi …nu vreau să mă mai inţeleg..Nu credeam că am să ajung să urăsc atat de mult ce am devenit şi ştiu că asta nu e tot…mai e timp destul să indulcesc amarul.

M-am săturat să iau micul dejun cu ura

 M-am hotărât!Imi fac din inimă o garsonieră prost mobilată şi vă inghesui pe toţi in ea.Oricum nu sunteti multi dar seara vă veti certa pentru un pat sprijinit pe atriii şi poate o canapea micuţă langa perete.O să-mi fac o baie drăguţă să curăţ sentimentele astea murdare ,in loc de săpun am să pun speranţă,poate vă curăţ şi pe voi.Aveţi grijă şi ce daţi la schimb că-i privilegiu să stai cu chirie in inima mea şi dacă nu merge nici aşa o fac barcă de hartie şi-o pun să plutească departe.

Titlul descrie cel mai bine ce-am trăit ieri seară,o multitudine de emoţii copleşitoare care s-au topit şi au renăscut in muzică.Pe scurt,concert Steleverzi şi Veritasaga.Aş avea atatea de spus incat presimt că mi-aş toci degetele pană la os dacă aş incerca să scriu tot ce am simtit.Asta e prima postare cu caracter de jurnal deci se explică incoerenţa.

Am ajuns in Ploieşti şi am căutat vreo 3 ore locaţia cu pricina,intr-un final am găsit-o şi bineinteles că de emotii am stat o ora pe o bordură in faţa cafenelei să-mi fac curaj să intru.Intr-un final am intrat…foarte drăguţ locul,destul de primitor şi lume ok.După o asteptare de o oră jumate a inceput concertul şi o dată cu asta a inceput in forţă avalanşa de emoţii,nu-mi venea să cred că sunt acolo ,că văd persoanele pe care le admir atat de mult că sunt atat de aproape de ele.De fapt nici nu cred că pot exprima in cuvinte bucuria şi liniştea pe care am simţit-o,aş fi stat acolo o veşnicie şi nu m-aş fi săturat să ascult Steleverzi.După ce au cantat,am mers la Octavian ,am făcut poză şi am cerut autograf cu toate că abia puteam sta in picioare de emoţii.(trebuia să mă dau mare:-D ).A urmat 6 Grade şi pentru mine a fost o relaxare totală ,muzică interesantă cu mesaj puternic.

Intr-un final a inceput Veritasaga ,bineinţeles că a fost superb.Toată lumea era agitată şi se instalase o atmosferă foarte plăcută.După Veritasaga toată lumea se călca in picioare prin fum şi am reuşit intr-un final să-mi fac curaj să merg să cer autograf de la Iulian(Rebel Monk/Steleverzi),bineinteles tremurand..am tremurat ca un copil care se trezeste in dimineaţa de Crăciun şi merge să vadă ce-a primit .Aşa am cunoscut intr-un final faţă in faţă omul pe care il admir atat de mult,imi pare rău că nu-mi găsesc cuvintele să exprim fericirea pe care am simtit-o,trebuie să simţi pe pielea ta asta ca om,cuvintele nu-s de ajuns sau poate nu mă pricep eu să descriu atat de bine.

În concluzie a fost o seară incredibilă..n-am crezut vreodată că pot fi atat de fericită deci vă mulţumesc că existaţi!

(Revin zilele astea cu mai multe poze)

clorotică.

Uite că am reuşit să mă imbolnăvesc din nou, am făcut deja un hobby din asta.Deja mi-e scarbă de atatea pastile şi căcaturi care presimt că nu vor ajuta,aş ieşi afară ,aş asculta muzică pe bulevard,aş impărţi o ciocolată cu un prieten bun,aş rade de noi că suntem prea proşti uneori dar ne place.Am pierdut esenţa aia şi nici nu vreau să o mai caut,pur şi simplu mă descarc şi spun cam tot ce am de spus.Mă chinui de 3 zile să fac o cafea şi uit de ea…chiar vreau cafeaua aia!Dar nu aşa oricum,vreau să fie amară şi rece că-i mai bună.Poate mă trezesc intr-un final.

Vreau să ascult Nasta şi să stau sub plapumă deci inchei aici.

Concluzie:mă mai scriu şi maine.

In seara asta vreau să jucăm un joc nou.Eu am să fiu o ţigare iar tu o gură tânjind.Promite-mi că n-ai să risipeşti nici măcar un fum,nici scrumul să nu-l arunci pe jos.Aruncă-l in gând:scrumiera noastră!Şi ne jucăm…